bestfest_d2_by_bogdan_ zop(24)

B’ESTFEST Insider #1

Ziua bună, dragi bestfestişti,

Eu sunt Ana-Maria şi sunt un bestfestist convins. Ce implică treaba asta? Implică să te fi dus la absolut toate, iar când zic toate, TOATE evenimentele marca B’ESTFEST. Ce pot să spun despre înglobarea asta de evenimente? Frate, au fost maxime. Tiribombe, artişti consacraţi, mâncare bună, bere şi oameni de calitate. Părerea mea este că astea sunt valorile B’ESTFEST .

Conceptul B’ESTFEST este de “one big happy family”, adică te simţi cum te simţeai la început în Vama Veche: toată berea se împarte, distracţia e la ea acasă. Toată lumea e darnică şi nu îţi face griji, comesene, dacă te pierzi, sigur găseşti doi-trei oameni dispuşi să îşi împartă jetoanele cu tine.

Să începem cu începutul. Prima oară, B’ESTFEST a fost B’ESTIVAL şi a avut loc la Romexpo. A fost un public de peste 50.000 de oameni, am apărut pe prima pagină în ziar- DETALII. Aş vrea să împărtăşesc cum a fost primul meu contact cu B’ESTFEST.

La 17 ani lumea pare ca un loc gata de aventură, ca un parc de distracţii imens, care abia aşteaptă să îi uzezi scaunele maşinuţelor buşitoare. La 17 ani eşti foarte influenţabil, dar, frăţică, de nu vezi lucrurile mult mai frumoase! Dacă mă întrebai la 18 ani care a fost cea mai tare perioadă din viaţa mea, aş fi răspuns că anul 2007 a fost beton, domne’! De ce? Din cauza experienţei B’ESTIVAL. Ce poate să îşi dorească mai mult un adolescent decât să vadă nu doar una, ci majoritatea trupelor şi artiştilor lui preferaţi în cadrul aceluiaşi concert?

Faithless, Hooverphonic, Kasabian, Marilyn Manson, Alice Cooper şi P!nk! Ediţia din 2007 a fost una dintre cele mai complete experienţe de festival pe care le-am trăit! A primul meu eveniment de anvergura asta, timp de trei zile pielea de găină nu m-a mai părăsit, iar ţiuitul din urechi a rămas amintire.

Îmi amintesc că băusem pentru prima oară o bere în afara casei, nu la o sărbătoare, nu cu ai mei, nu cu rude. Singură! Începuse să cânte Hooverphonic-Mad About you. Am fost emoţionată până la lacrimi, nu aş putea să compar emoţiile de atunci cam cu nimic şi nici nu cred că o să mai am şansa să le trăiesc a doua oară. Cine ştie, poate cu ediţia de anul ăsta a B’ESTFESTULUI.

Îmi e puţin ruşine să recunosc, dar ziua în care a cântat P!nk a fost cea mai emoţionantă. În afara faptului că am mâncat ceea ce credeam eu că e mâncare italiană originală de la o tonetă, băut bere şi chestiile obişnuite, momentul în care a urcat P!nk pe scenă. Momentul în care a urcat a fost o revelaţie totală: m-am dus în primele rânduri şi am bocit ca tâmpita tot concertul. La un moment dat, Alicia (P!nk) a comentat ceva de genul: “I see some people crying in the front rows” şi am fost în extaz.

Am fost cu doi prieteni la eveniment, iar, la un moment dat, pentru o perioadă scurtă de timp, m-am pierdut de ei. Cred că vi s-a întâmplat tuturor să vă pierdeţi de gaşca cu care aţi venit. Ei bine, la 17 ani singură într-o mulţime de oameni. Panică! Au venit la mine doi puşti wannabe rastafarieni, mi-au luat o bere, am vorbit despre şcoală şi carieră. Era pentru prima oară când simţeam că oricât de pierdută aş fi între 50.000 de oameni, pe toţi ne unesc aceleaşi valori şi gusturi muzicale. Iar treaba asta leagă prietenii de concert.

Pentru mine, prima experienţă B’ESTFEST m-a făcut să ajung la toate B’ESTFESTURILE. Dacă nu ai fost la B’ESTFEST până acum, eu garantez că dacă anul acesta va fi prima experienţă vei simţi tot ce am descris eu mai sus.